De la legenda Meșterului Manole la problemele prezentului
Istorie. Breaslă. Meșteșug. Restaurare. Viitor. BIM. Ieșirea din criză prin investiții
Pe 14 septembrie 2022, în amfiteatrul Bibliotecii Academiei Române, a avut loc sărbătorirea Zilei Naționale a Constructorului aflată la cea de a treia ediție. Această reuniune a adunat specialiști din domeniu care au împărtășit din poveștile de succes ale inginerilor români, arhitecților și constructorilor care au clădit România modernă.
Prezentarea a fost emoționantă, constructivă, obiectivă și vreau să transmit poveștile pe care le-am auzit, multe despre trecut și despre acele personalități marcante care au lăsat în urmă un patrimoniu construit și imaterial, care continuă să fie model pentru constructorii de astăzi.
A fost un moment oportun de prezentare a personalităților inginerilor care au inovat și demonstrat imposibilul. Asemenea Meșterului Manole, fiecare a îndeplinit un vis, a zidit și s-a sacrificat, a luptat pentru a duce la bun final o construcție sau pentru a o salva de la demolare.
Data pentru Ziua Constructorului a fost aleasă deoarece în această zi a avut loc deschiderea podului de la Cernavodă proiectat de inginerul Anghel Saligny. La acel moment, podul pe structură metalică era un eveniment de importantă internațională, deschiderea de 190 de m fiind cel mai mare din Europa și a treia din lume. Complexul Fetești - Cernavodă are o lungime de 21 km și mai conține patru deschideri de 140 m. Podul este o situat la o înălțime de 30 de metrii peste peste cota Dunării. Execuția a durat cinci ani.
Practic, Anghel Saligny și echipa sa au realizat un vis de a pune România pe harta inovațiilor la nivel mondial. Entuziasmul celor prezenți la inaugurarea podului a rămas dovadă într-o scrisoare a lui Ioan Bianu, colaborator apropiat a lui Anghel Saligny.
“La inaugurarea podului de peste Dunăre am mers și eu împreună cu miile de Români. Toți în jurul meu erau cuprinși de entuziasm și lăudau fiecare în felul lui pe inginerii români și pe conducătorul lor: toți se simțeau crescuți ca români în fața măreței lucrări despre care puteau zice “ este a noastră și este făcută de noi” ”
Personalitatea lui Anghel Saligny continuă să inspire și astăzi. În foyerul bibliotecii i-a fost dedicată și o expoziție care au prezentat schițe, desene, imagini din timpul șantierului podului de peste Dunăre.
Datorită rezultatelor și viziunii notabile, Anghel Saligny a fost ales președintele Academiei Române în 1907. Din scrisoarea lui Ioan Bianu, din arhivele Bibliotecii Academiei Române aflăm următoarele
“În această instituțiune … domnul Saligny apăru un om de un fel nou […] este întâiul care gândește și își exprimă gândirea prin linii. Nu vorbește și nu scrie decât rar și numai când necesitatea îl silește spre explica alte regândirea sa.“
Tot în cadrul acestui eveniment am aflat că a fost inițiativa lui Anghel Saligny construirea prezentei locații a Academiei Române de pe Calea Victoriei colț cu Dacia. În plus, a colaborat foarte bine cu Ioan Bianu care a pus bazele Bibliotecii Academiei Române, iar în prezent aceasta conține zeci de mii de documente de mare valoare. Ioan Bianu a condus timp de 50 de ani Biblioteca Academiei Române cu un devotament devenit legendar. Pentru a-i onora activitatea, dedicarea, viziunea, tot pe 14 septembrie 2022 a avut loc dezvelirea bustului lui Ioan Bianu în prezența Profesorului Ing. Nicolae Noica, Membru de Onoare și Director General al Bibliotecii Academiei Române și a vice președintelui Academiei Române Răzvan Theodorescu.
Legat de domeniul construcțiilor domnul Răzvan Theodorescu are un mare respect și înțelege foarte bine dificultățile deoarece în timpul comunismului a fost demis din funcție și trimis pe șantier. A lucrat ani de zile ca muncitor fierar-betonist la blocurile de la Sala Palatului.
Extinderea Academiei cu o nouă Aulă
Simbolic, tot pe 14 septembrie 2022 s-a semnat și contractul pentru extinderea Academiei Române cu o nouă Aulă care să corespundă secolului 22. Viziunea acestei extinderi le-a aparținut tot echipei Saligny-Bianu care au gândit pe termen lung Academia. Constructorul extinderii va fi compania Erbașu care a estimat un termen de doi ani pentru realizarea acesteia.
Gabriela CARPOV, arhitect, vicepreședinte FPSC, Președintele Uniunii Naționale a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI) a susținut prelegerea “Nu putem construi viitorul fără a cunoaște si restaura trecutul”.
Doamna Carpov a prezentat amplul proces de restaurare, de la studiul istoric, cercetarea arhivelor, poveștile și evenimentele clădirilor, fotografii de arhivă, analiza modificărilor și adăugirilor de pe parcurs, până la expertize și consolidări cu atenție la detalii valoroase și sondaje care nu pot fi efectuate decât local în timpul proiectării. Nu trebuie uitat de aprobările comisiilor de specialitate, bugetele care nu pot anticipa tot ce va apărea pe parcurs, degradările care apar în clădiri între momentul studiilor și începerea execuției, asistența pe parcursul șantierului. Complexitatea demersului și numeroasele blocaje descurajează și fac uneori lupta aproape imposibilă. Un alt aspect important pe care l-a menționat a fost cel legat de lipsa profesioniștilor din execuție unde este necesar ca meșterul să știe multe din domenii variate: dulgherie, chimie, biologie, istorie, structură, tinichigerie, tencuieli, zidărie, etc.
Pe parcursul evenimentului s-a folosit des cuvântul breaslă care duce cu gândul la meșteșug, meșter, cuprinde ideea de unitate, respect, ajutor, colaborare și idea de echipă care transmite de la o generație la alta secretele meseriei. Inginerul Adrian Iordăchescu este un exemplu în acest sens și duce mai departe poveștile și experiența tatălui său, ing. Eugeniu Iordăchescu, supranumit și “Inginerul Raiului”.
Ing. Eugeniu Iordăchescu a reușit să salveze 13 biserici și mănăstiri de la demolare și 16 blocuri prin metoda de translatare. Este o legendă și a demonstrat puterea unei idei de a inova pentru a salva construcții de patrimoniu. Este “Meșterul Manole” al perioadei comuniste, salvând munca sutelor de alți “meșteri Manole” care au ctitorit bisericile și care s-au sacrificat. Ideea i-a venit la o plimbare când admira arhitectura clădirilor și a trecut pe lângă una din bisericile aflate sub amenințarea buldozerului. Prima biserică salvată a fost Schitul Maicilor.
Prezentarea lui Adrian Iordăchescu despre tatăl său a fost emoționantă, sensibilă, personală. Ideea de a muta clădiri l-a costat mult pe inginerul Eugeniu Iordăchescu. A fost demis din funcție, declarat aproape nebun de sistem pentru că a îndrăznit să gândească diferit. Cu determinare, a continuat să facă adrese scrise pentru a-și susține ideea la toate instituțiile perioadei. Prin perseverență, a reușit să convingă să-l lase să experimenteze, ceilalți fiind convinși că nu va reuși. Mutarea s-a realizat prin operațiuni manuale cu muncitori coordonați personal de dl. Iordăchescu. După prima mutare, chiar Ceaușescu a venit personal să se convingă.
După biserica Schitul Maicilor au urmat alte douăsprezece biserici și mănăstiri.
A extins apoi conceptul de mutare a clădirilor și pentru blocuri. Ce este uimitor este că deplasarea s-a realizat cu blocurile cu tot cu persoane, cu toate utilitățile funcționale în timpul operațiunilor: apă rece, apă caldă, electricitate, lifturi funcționale. Circulau povești în epocă despre cum îl „verificau” locuitorii blocurilor care lăsau câte un pahar plin ochi cu apă și acesta nu se vărsa. Practic, clădirea permitea mișcarea pe două direcții: în plan orizontal și vertical (lifturi, scări).
După Revoluția din 1989, ing. Eugeniu Iordăchescu a continuat să inoveze în domeniul proiectării de structură împreună cu fiul său ing. Adrian Iordăchescu. Au creat tehnica izolării bazei unei clădiri. Au folosit acest nou concept la una din clădirile de la ASE destinată studenților doctoranzi. care și-au continuat activitatea in timp ce se executau lucrări la fundații. De asemenea, și Arcul de Triumf a fost consolidat de ing. Eugeniu & Adrian Iordăchescu prin această tehnică, de izolare a bazei. În prezent, ing. Adrian Iordăchescu duce mai departe moștenirea tatălui său și lucrează la proiectarea și consolidarea Foișorului de Foc.
În încheierea evenimentului a luat cuvântul dr. ing. Cristian Romeo ERBAȘU, Președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții – FPSC.
*Lipsa forței de muncă
Conform statisticii, 350-400.000 de persoane lucrează în domeniul construcțiilor în România, iar în străinătate aproximativ 700.000 de persoane, cea mai mare parte în Uniunea Europeană. Lipsa forței de muncă este în continuare putenrnic resimțită de majoritatea companiilor.
*Folosirea tehnologiei în construcții | BIM Building Information Modeling
Un aspect important în domeniul construcțiilor este tehnologizarea, fiind al doilea cel mai puțin digitalizat domeniu la nivel mondial, după domeniul pisciculturii. În alte țări precum Cehia și Polonia, sunt centre de formare pentru utilizarea noilor tehnologii, BIM pentru cei din domeniu, prin care să crească eficiența și trasabilitatea informațiilor, inclusiv în mentenanță și operarea pe termen lung. În România, în proiectare se mai folosește BIM, în special de cei pasionați de tehnologie, dar din păcate nu se transferă către execuție și apoi mentenanță.
*Desele modificări ale legislației
Schimbările din legislație, facilitățile fiscale în domeniul construcțiilor au adus un plus, au atras forță de muncă și companiile au simțit impactul pozitiv în acest sens. Însă, de la 1 august 2022 legislația s-a schimbat, s-a redus plafonul la 10.000 lei pentru impozitare, și s-a aplicat rapid, deși era nevoie de o perioadă de pregătire pentru mediul de afaceri.
Impredictibilitatea legislativă suprapusă cu crizele succesive prin care am trecut pun presiune pe întreaga breaslă a constructorilor.
Investițiile în infrastructură și construcții sunt un mod dovedit de a depăși recesiunile, deoarece domeniul construcțiilor generează un întreg ecosistem cu consecințe pozitive și la nivel social.
Dacă în prima parte a evenimentului s-a discutat mai mult despre trecut, despre clădirile existente, important este să ne gândim și la clădirile noi care să facă față provocărilor secolului 22. Pe lângă latura cuantificabilă a clădirilor, cifre referitoare la bugete, eficiență energetică, este important să ne gândim și la latura simbolică a clădirilor și să fim conștienți că deciziile pe care le luăm, ce construim acum va influența viața generațiilor următoare cel puțin următorii 100 de ani.
De-a lungul istoriei, breasla constructorilor este cea care ne-a lăsat moștenire clădirile pe care astăzi le admirăm. Ne-au lăsat și legende legate de ctitorii, cea mai cunoscută fiind a Meșterului Manole. Pe lângă partea materială, sunt modele de determinare, inovație, sacrificiu, credință, muncă, răbdare, facere și refacere până când au reușit.
Din experiența șantierelor respectul față de breasla constructorilor este punctul de pornire pentru un proiect de succes. Am avut șansa să cunosc oameni deosebiți în șantiere, constructivi, curajoși, modești, harnici și sensibili. Îmi aduc aminte cum m-a întâmpinat într-o dimineață în șantier domnul inginer Ion Moga, care mi-a arătat cu emoție că “Soare mângâie molozul“. Și într-adevăr, ne lumina.
Arhitecții și constructorii au responsabilitatea de a realiza proiecte durabile, care să îmbunătățească și înfrumusețeze viața societății. Dacă un proiect reușește să aducă mândrie și coeziune unei comunității întregi, așa cum a făcut Anghel Saligny nu numai cu podul de la Cernavodă, atunci sacrificiile nu sunt de prisos. Ca arhitect care a urmat același liceu cu Anghel Saligny și Ion Mincu, pot să spun, peste timp, că m-am inspirat din viața și viziunea lor. Arhitectura înseamnă mai ales evoluție.
.
