Zona centrală a orașelor a avut mereu o efervescență în dezvoltare și oamenii au căutat soluții de a folosi cât mai mult terenul. Centrele orașelor vechi sunt de obicei dens construite, cu deschideri mici și parcele alungite cu clădiri care se dezvoltă “în adâncime”. Centrul este format deseori din clădiri vechi, de peste 100 de ani și dens construite.
Conform DEX “perete exterior din spate (fără deschideri) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al clădirii vecine).”
Conform Legii nr. 185 din 25 iunie 2013 articolul 1 litera d)
calcan - fațadă fără goluri a unei construcții, situată pe limita de proprietate laterală sau posterioară, destinată de regulă să fie acoperită de zidul asemănător al unei clădiri vecine;
Cu timpul, orașul și clădirile s-au construit și reconstruit și au generat diferite “țesuturi” urbane păstrând particularitatea aceasta a calcanului. O dată cu terenul, moștenim și contextul, vecinătățile, istoricul și neprevăzutul.
Au rezultat parcele care au constituit complet frontul la stradă și se învecinează de o parte și de alta cu alte clădiri. Astfel, au un procent mare de ocupare a terenului (POT peste 50%), cu un coeficient de utilizare al terenului mai mare de 1, cu un regim de înălțime mai mare de Parter + 1 Etaj.
Pentru că sunt parcele înguste și lungi, deseori apar și curți interioare care au rol de a aduce lumina și de a distribui circulațiile. Bucureștiul este un oraș care în zona centrală are multe calcane, i se mai spune uneori și “Bucureștiul calcanelor”. Un exemplu de calcan este cel de pe Strada Maximilian Popper din vechiul cartier evreiesc. Aici este și acum vizibil unul din cele mai lungi calcane, de peste 110 m.
Un alt exemplu este Strada Lipscani. Hanul cu Tei are o proporție alungită a parcelei, două accese la două străzi, curte interioară cu intrare la mai multe prăvălii. Privind vecinătățile, observăm că Hanul cu Tei este alipit de alte patru clădiri care generează cu patru calcane diferite. Dacă luăm ca reper această clădire în sensul de an de construcție, în timp, în jurul ei s-au alipit, în diverse perioade, diferite clădiri în epoci distincte.
În multe orașe cu o istorie îndelungată, cum ar fi Brașov, Sibiu, Cluj, Timișoara și Constanța, situația în zona centrală este similară. Aici, se întâlnesc parcele cu clădiri construite până la limita proprietății, uneori chiar cu perete sau mai mulți pereți fără goluri de tip calcan.
Evitarea pereților opaci. Regula generală este ca atunci când construim o clădire nouă să ne alipim la calcanul vecin pentru a nu genera noi pereți “opaci”. Aceasta pentru o continuitate vizuală, pentru a aduce cât mai multă lumină naturală la interior, și pentru o bună ventilație naturală.
Pereții opaci sunt dificil de menținut în timp și vizual apar degradări care devin și inestetice.
O soluție pe care o încurajează regulamentele de urbanism este aceea a comasării parcelor prin cumpărarea și alipirea terenurilor învecinate. În timp, conduce la obținerea unor parcele care pot fi mai ușor construite.
Având în vedere implicațiile privind termenul de finalizare și resursele financiare ale unui asemenea demers, de multe ori aceste parcele pe care există o clădire cu calcan rămân în paragină.
Două exemple asupra cărora vom reveni într-o altă postare sunt concept extindere clădire existentă cu un volum care se alipește la trei calcane, imobil cu funcțiune mixtă și un alt exemplu cu alipire unei noi case pe o parcelă cu trei calcane.
Există o succesiune de perioade și tipuri de construcții variate. Unele parcele pot avea calcane mai lungi de 15 metri. În cazul unei case extrem de lungi, lumina naturală nu poate ajunge. Clădirea nouă poate avea ferestre pe maximum trei laturi și în cel mai nefavorabil caz doar pe una.
Un alt aspect este cel de umbrire care poate fi generat de calcanele vecine. Dacă urmează să construiesc P+2E lângă o clădire cu P+4 Etaje, atunci este necesar să realizăm și un studiu de lumină.
În plus, o altă regulă este și ca spre calcanul vecin să nu ne apropiem cu ferestre pentru a respecta și codul civil și servitutea de vedere.
Cartierele vechi în care au lipsit mentenanța și lumina naturală, în timp au ajuns la spații și zone insalubre, nesigure. Când intervenim lângă acestea este necesar să privim pe termen lung pentru a evita repetarea situațiilor.
Fiind vorba de parcele cu forme neregulate, cu suprafețe relativ mici, proporții dificile, respectarea simultană a indicatorilor urbanistici POT-CUT-Regim de înălțime corelat cu înălțimea calcanelor vecine devine o adevărată provocare și confortul de astăzi. Este necesară găsirea unei soluții care să răspundă la cât mai multe din limitări și să nu deranjeze vecinii.
Riscul la incendiu, prin alipire, trebuie luat în considerare încă de la început. Trebuie luate măsuri constructive, cum ar fi folosirea materialelor incombustibile, pentru a reduce riscul de propagare a focului.
Mai mult decât principiile de intervenție, există și aspectul estetic și necesitatea de a crea o compoziție coerentă. Aceasta trebuie să fie în dialog cu limbajul arhitectural al clădirilor din vecinătate.
De obicei, în cazul unor astfel de intervenții, se solicită acordul vecinilor. Două clădiri alipite, cu perete comun sau distinct, sunt ca siamezii care vor fi legați întreaga viață. Buna vecinătate este esențială. Construcția nouă care se alipește sau construcția existentă care se extinde pe înălțime nu trebuie să dăuneze din punct de vedere structural celeilalte.
Într-un proces de autorizare este solicitat acordul vecinilor. Este necesar să informăm și să comunicăm intențiile, pentru transparență. Trebuie să găsim soluții care să satisfacă ambele părți, mai ales dacă unul dintre calcane necesită consolidare.
Buna vecinătate este esențială pentru structura construcțiilor și locuirea mai bună.
Clădirile sunt construite în perioade și din materiale diferite. Siguranța clădirii existente, precum și a celei noi sau a celei care este supusă unei intervenții majore (consolidare, supraetajare, extindere), reprezintă o problemă complexă de structură. Se analizează mai multe elemente simultan. Acestea includ studiul geotehnic, care ne furnizează informații despre tipul de teren și fundația peretelui vecin. Se examinează și încărcarea pe care o aduce noua clădire, riscul apariției tasărilor inegale și expertiza calcanului/calcanelor vecine.
Sunt cazuri în care pe un sit sunt mai multe calcane și atunci este necesară evaluarea structurală a tuturor calcanelor.
Concluziile expertizei de structură constituie baza proiectului de structură și consolidare. Lucrările de intervenție pot viza subzidiri ale calcanului vecin, consolidarea calcanului, monitorizarea atentă în timpul execuției.
Șantierele pe situri cu calcane necesită o expertiză și experiență a echipei de constructori. Expertul de structură, arhitectul și constructorul vor adapta soluțiile și în funcție de ceea ce găsesc în timpul desfacerilor.
Pentru monitorizarea calcanelor, se montează senzori-martori de la început și se efectuează măsurători pentru urmărirea deplasărilor. Acest lucru permite constructorului să ia măsuri preventive în timp util pentru a preveni pagubele.
Timpi mai mari de execuție
Proiectele de acest tip necesită mai mult timp pentru execuție. Acest lucru se datorează riscurilor și situațiilor neprevăzute. De asemenea, trebuie respectate cu strictețe etapele de execuție.
Motivația principală a proiectelor cu calcan este de a construi în zona centrală.
Zonele centrale continuă să reprezinte un interes sporit în dinamica orașelor, iar moștenirea istorică și cea culturală merită prețuite și valorificate. Spațiul construit este o resursă cu un potențial care merită explorat și utilizat.
Farmecul calcanelor continuă să facă parte din imaginea Bucureștiului. Dincolo de dificultățile pe care le generează, ele reprezintă o particularitate. Sunt o amprentă a straturilor trecutului.
