Ca orice arhitect pasionat, dorinta de a transforma Bucurestiul intr-un oras mai frumos si functional a fost mereu in centrul preocuparilor noastre. In acest sens, am elaborat si imaginat o serie de concursuri prin care am propus solutii pentru spatiile publice din capitala. Juriile de specialitate formate din arhitecti, urbanisti, autoritati publice au apreciat solutiile inovative de design urban. Echipa noastra a fost premiata in peste 10 competitii nationale si internationale. Primul concurs a fost castigat de Andrei Stefanescu si Elena Stefanescu in 2009. Subiectul a fost designul a unui corp de ilumiant in spatiul public si exemplificarea era pe zona centrala, pe Lipscani.
Despre Bucuresti se poate scrie mult. Din experienta de arhitect, si analiza comparativa si cu alte orase din vestul Europei, am identificat trei directii majore de actiune care contribuie la imbunanatirea calitatii sociale, arhitecturale si a biodiversitatii capitalei. Pentru simplificare, le-am clasificat pe trei planuri majore, fiecare avand o culoare asociata unei componente dominante.
Dambovita este sursa care a generat si sustinut dezvoltarea asezarii careia astazi ii spunem Bucuresti. Raul traverseaza orasul de la vest la est. De-a lungul timpului, a suferit multe sistematizari si modificari ale cursului sau sinuos. Acum, cursul raului a devenit destul de liniar dar absent din oras ca loc de promenada sau relaxare.
Dambovita a fost subiectul principal al concursului international Art Urbain din Franta, concurs pe care l-am castigat in 2010. Tema a fost Revitalizarea spatiilor vide uitate si noi am ales ca sit Bucurestiul si zona Dambovitei. Conceptul premiat se numeste Renastere fluiditatii spatiilor. Pornind de la atributele apei am propus un sistem de spatii publice permealible, fluide, pietonale, usor de parcurs, care „curg” si impreuna cu noi noi functiuni creeaza premisele continuitatii dintre trecutul si viitorul orasului.
Am observat ca pe ambele maluri ale raului exista parcuri, universitati, institutii precum teatre, opera care dau greutate acestui ax si sustin parcursul apei.
Daca la acest plan albastru aditionam, lacurile parcurilor, fantanile publice si salba de lacurilor de pe Colentina putem crea un sistem corerent, fluid. Acest sistem va functiona atat la nivel de teritoriu, cat si la nivel de detaliu si experienta pietonala. Salba de lacuri se dezvolta aproximativ pe aceeasi directie cu Dambovita, dar cu o geometrie mult mai sinuoasa si mai organica, mai apropiata de parcursul natural.
Un obiectiv cuantificabil privind cresterea calitatii apei este curatenia si ecologizarea. Sunt necesare sisteme de canalizare centralizate, indepartarea deversarii necontrolate este absolut necesara pentru a vorbi de viitorul apei Bucurestiului.
Recastigarea apei in oras este un element primoridial pentru cresterea calitatii biodiversitatii. Apa reprezinta stratul geografic, istoric, cultural, natural al Bucurestiului.
Apropierea de natura este adusa in oras prin parcuri, gradini publice sau private, mici oaze cu arbori, vegetatie si umbra.
Desi au fost facute lucrari de reamenjare a parcurilor existente, acestea au fost facute doar la nivel superficial, cu lucrari partiale, nefinalizate si fara a avea concepte peisagistice contemporane, adaptate nevoilor prezente si viitoare.
Sunt si exemple de buna practica, din pacate destul de izolate cu este parcul Operei. Interventia peisagistica a adus mai mult decat cateva alei si banci cum se obisnuieste. Parcul are un concept unitar cu plante perene, adaptate climei noastre, cu un aspect sauvage, inteles ca naural, si contemporan in acelasi timp.
O alta zona pe care am studiat-o in cadrul concursului Foyer Urban se afla in fata Teatrului de Opereta din Bucuresti. Aceasta este situata tot langa Dambovita, intre Piata Unirii si pasajul Marasesti. Am observat panta naturala a terenului pe care am propus amenajarea unui nou parc amenajat cu pante line care coborara catre apa si care ofera noi perspective catre oras printr-o pasarela suspendata. Practic, am pus in evidenta atat vegetatia cat si apa ca element sonor si compozitioal al arhitecturii.
Peste cele doua layere naturale, apa si vegetatia, s-a asezat in timp cel de-al treilea, cel antropic. Oamenii au intervenit, au construit, reconstruit, sistematizat, deviat si s-a dezvoltat actuala trama stradala pe care am mostenit-o insotita de cladirile din diferite perioade, mai inalte sau mai joase, cu sau fara calcane, cu sau fara curti mari. Fiecare epoca, societate si-a lasat amprenta.
Bucurestiul este unul din orasele in care in zona centrala exista multe cladiri abandonate sau intr-o stare avansata de degradare. La o simpla plimbare pe Calea Victoriei vom descoperi multe astfel de cladiri. De exemplu, cladirea monument proiectata de Duiliu Marcu se afla vis-a-vis de Palatul Stirbey. Aceasta este acum abandonata si se deterioreaza in fiecare zi si anotimp. Timpul nu este prieten cu o cladire abandonata. Cu cat este mai mult neutilizata, cu atat degradarile se produc mai repede.
Desi la nivel legislativ cladirile de patrimoniu sunt protejate, la nivel de implementare si realitatea din teren este cu totul alta. Nu exista un proces sau o procedura de urgentare si pentru cladirile din zona centrala si cele grav avariate. Procesul de autorizare devine descurajant din punct de vedere birocratic. Insa, in ultimii ani observam o reintoarcere catre centru prin interventii de buna calitate de pe cladiri existente si de patrimoniu. Aceste exemple care ajuta la incurajarea si altor proprietari si institutii sa valorifice patrimoniul construit.
Dintre stilurile care dau personalitate Burestiului si pe care le gasim le fiecare pas in zona centrala. Amintim: eclectic, neo-romanesc, modernist, art-deco, si particularitatea „calcanelor” care insotesc fiecare perioada. Pentru fiecare din aceste stiluri, recomand un plan de interventie si actiune pentru reabilitare si consolidare. Acest plan ar trebui sa permita accesarea fondurilor europene. De asemenea, sugerez cautarea unor noi functiuni compatibile. Este important sa se puna in evidenta detaliile si povestile din spatele fiecarei cladiri, arhitecturi si stil.
Un alt proiect semnat de echipa noastra, proiect construit si premiat, a recuperat cladirea fostei Autogare Chitila. Abandonata de peste 10 ani la momentul inceperii proiectarii, cladirea a suferit avarii majore. A fost necesar sa se efectueze lucrari ample de consolidare, refacerea tuturor finisajelor, hidroizolatiilor. In plus, s-au implementat masuri pentru eficientizarea energetica. Interventia a vizat atat spatiul exterior, cat si calitatea spatiului public generat de o cladire cu functiune comerciala. Juriul Anualei de Arhitectura a premiat acest proiect la categoria Arhitectura Spatiului Public.
Bucurestiul este un oras care are multe fatete. Este un oras activ, dinamic, cu multe cladiri existente frumoase care-i dau farmec, poarta povesti nespuse, patina si amprenta. Inspiratia pentru viitor poate fi chiar trecutul orasului pe care sa-l continuam.
Orasul se construieste in fiecare zi. Fiecare arhitect contribuie la transformarea capitalei intr-un oras mai verde, mai fluid si mai bine conservat, pastrandu-i in acelasi timp identitatea istorica si culturala.
Poate ca privirea spre trecut, inspiratia din natura sa fie ceea ce este valoros pentru Bucuresti si pentru oameni in viitor.
